Despre leadership și furtuni pe mare.

Îmi amintesc cât de încântat am fost când am fost promovat în funcția de Director Operațional. După ani de muncă intensă, sacrificii și eforturi, ajunsesem într-un punct în care îmi vedeam cariera evoluând. Aveam experiență în gestionarea echipelor, coordonarea proiectelor și implementarea de proceduri. În teorie, eram pregătit. În practică, viața avea să îmi arate că mai aveam multe de învățat.

Știam ce va urma și încercam să-mi fac un plan. Era mult de muncă. Echipele erau demotivate, unele erau subdimensionate, lipseau multe proceduri și procese, iar rezultatele erau în cădere liberă. Eram stresat încă din momentul în care mi s-a propus poziția pentru toate obstacolele pe care le vedeam în față. În mod evident, nu reușeam să țin tot acest stres doar în mine. Se vedea în tonul vocii, în comportamentele mele sau în poziția corpului. Cred că hormonii stresului au atins cote istorice. Totuși, faptul că mereu sunt în căutarea de soluții noi și să optimizez soluțiile aplicate m-a făcut să fiu atent la câteva aspecte, mai mult decât o făceam înainte, și mai exact la mine, la gândurile și emoțiile mele.

În acea perioadă, începusem să particip la diverse training-uri despre leadership și management. Învățasem despre cum să fii un facilitator pentru echipa ta, nu doar un șef care dă ordine. Învățasem despre importanța ascultării, despre empatie și despre puterea de a lăsa oamenii să găsească singuri soluțiile. Îmi plăcea ideea și eram hotărât să o aplic, dar, sincer să fiu, nu eram deloc sigur că va funcționa pentru mine. Mai ales în momentele de criză, îmi era greu să cred că o astfel de abordare putea da rezultate. Să ne imaginăm o furtună pe mare, cam asta era starea mea emoțională.

Îmi aduc aminte prima zi când am reușit să-mi controlez emoțiile și să pot pune în aplicare ce învățasem la sesiunile de training. A apărut o situație. Am simțit o avalanșă de emoții: frustrare, furie, anxietate. Tot ce-mi doream era să găsim repede soluția ca lucrurile să meargă din nou și nici să se mai repete. Însă, pe măsură ce tensiunea creștea, undeva în fundul minții mi-au răsunat cuvintele auzite la training: „Un lider bun nu dă ordine, ci creează un mediu în care echipa să-și găsească singură răspunsurile.”

Nu a fost ușor. Eram agitat, iar echipa mea a simțit asta imediat. Am simțit cum îmi pierd răbdarea și mă apropii de vechiul meu stil de a gestiona situațiile: autoritar, impunător. Dar ceva m-a oprit. Mi-am luat un moment de respiro, am ieșit din încăpere și m-am liniștit. Mi-am adus aminte de toate acele concepte pe care le învățasem și m-am întrebat: „Ce ar fi dacă le-aș aplica acum?”

După câteva minute de gândire, m-am întors cu o altă atitudine. În loc să impun, am început să ascult. Am lăsat echipa să vorbească, să își exprime ideile și îngrijorările. A fost o schimbare bruscă de stil, și am simțit o oarecare nesiguranță din partea lor, dar și din partea mea. Dar, surprinzător, rezultatele au fost imediate. Oamenii au început să se deschidă, să vină cu soluții și să colaboreze într-un mod care m-a surprins. A fost ca și cum toată acea presiune pe care o puneam asupra lor, fără să realizez, se disipase.

Am învățat din acea experiență că emoțiile sunt inevitabile, mai ales în momentele tensionate. Dar, mai presus de toate, am înțeles că este esențial să le gestionezi înainte de a reacționa. Mi-am dat seama că echipa mea era capabilă să rezolve problemele dacă le dădeam încrederea și spațiul necesar.

Momentul acela în care se face trecerea, la nivel emoțional, dintr-o perspectivă în alta este absolut eliberator. Pe mine m-a bucurat foarte tare faptul că am reușit să trec peste emoțiile și fricile mele și să aleg o altă perspectivă. Am reușit, ulterior, să abordez în mai multe moduri situațiile apărute și să-mi aleg, rațional, felul în care să le gestionez. Este greu să faci această trecere, dar nu imposibil. Este nevoie să te uiți la tine în cel mai sincer mod și să alegi doar o dată să gestionezi cum vrei tu o situație anume, și nu cum aleg emoțiile tale pentru tine. De la acea primă dată vor fi și a doua oară, și a treia oară și ușor-ușor vei alege mult mai conștient cum să gestionezi situațiile.

Schimbarea nu a fost instantanee, iar noul meu stil de leadership nu a devenit imediat parte din mine. A fost nevoie de timp, de multe încercări și greșeli. Dar fiecare pas făcut în direcția corectă m-a apropiat mai mult de liderul care îmi doream să fiu – nu doar un manager care dă ordine, ci un mentor, un sprijin, un facilitator.

Privind în urmă, acea tranziție a fost una dintre cele mai dificile, dar și cele mai importante din cariera mea. A fost momentul în care am înțeles că leadership-ul nu înseamnă să ai toate răspunsurile, ci să fii capabil să creezi un mediu în care echipa ta să le găsească.

Acel prim pas spre un stil de management mai colaborativ m-a pregătit nu doar pentru viitoarele provocări din carieră, ci și pentru rolul meu de astăzi, ca trainer și antreprenor. Astăzi, când stau în fața oamenilor pe care îi formez, le spun din experiență cât de valoroasă este puterea colaborării și cât de mult poate schimba viața unui lider atunci când învață să asculte.

Sunt multe metode prin care se poate ajunge la o gestionare bună și sănătoasă, in primul rând pentru tine, a situațiilor zilnice. Sunt și mai multe cursuri la care poți participa pentru a înțelege metodele respective. Sunt foarte mulți traineri si coach care pun ceva în plus și personal la fiecare metodă în parte. În schimb, este un singur mod prin care poți să schimbi ceva, și anume să acționezi, să aplici o idee care te-a prins. Și la fel de important este să rămâi pe direcția ta, să nu conteze ce fac ceilalți și cât de greu îți este. Stick to it!